n necunoscute

“Nici nu stii cat de mult esti iubita”, asta e ceea ce mi-ai spus si mi-a ramas in cap ca un ac.
Nu, nu stiu! Nu realizes si cred ca sunt momente in care nu ma intereseaza sa aflu.
De ce as fi doritoare sa aflu cati oameni ma iubesc in tacere, cati oameni o arata cu zgomot si cati dintre ei fac gesturi ca sa atraga atentia mea fugara. Poate ca sunt momente in care si eu vreau sa arat un astfel de sentiment, dar o fac cu retinerea unui pui ce urmeaza a fi decapitat. Da stiu teoria, stiu practica…si totusi de ce sa aflu ceva ce nu-mi doresc sa stiu. Asta ar fi inca o povara pentru mine si nu mi-o doresc din motive obiective.
Mai bine eu ma prefac ca nu stiu si tu te prefaci ca stiu. E mai simplu sa ne prefacem ca nu stim ceva ce nu vrem sa stim. E mai sanatos, e mai usor si e bine ca din cand in cand sa fie pur si simplu.

………………………………….
Si pisicile pot iubi, dar in stilul lor platonic.

la o tigara

Descopera cine esti, descopera ce-ti place, sau alte minunatii de genul asta.
Invata sa fii liber, invata sa te umpli cu tine nu cu ceilalti, invata sa zambesti mai mult, chiar daca doare.

Cineva imi spunea acum ceva timp ca un om cu adevarat puternic e cel ce zambeste si ofera caldura indiferent cat de mult sufera in interior.
Si da, are dreptate. Desi multi ar spune ca asta inseamna sa te prefaci.
Dar aici ei nu au dreptate…am mai spus candva- o minciuna devine adevar in momentul in care tu ajungi sa iti crezi propria minciuna. Asa se intampla cu tot, plus ca nu trebuie sa faci parada cu siferinta ta- starile se transmit, energiile se transmit- te rog nu uita asta si nu mai arunca cu stari.

Sunt lucruri pe care le inveti doar in momentul in care treci prin ele, ca un copil ce descopera lumea si inca nu are clar definite conceptele de rau si bine. Dar nu e nimic, fix din cauza asta exista “experimentul”.

Oare cum e sa mergi pe o singura idee? Oare cum unii pot sa faca asta fara sa creeze legaturi si treceri rapide de la o idee la alta? Oare de ce nu poti intelege ce zic acum?
Si zic da! suntem diferiti, intelegem lucrurile diferit, vedem lumea diferit- e minunat.

Am descoperit de curand ca sunt o persoana a monologului:) imi place ideea, imi place sa intreb si sa-mi dau raspunsuri multiple, iar in acelasi timp sunt fericita ca mi se raspunde pe masura asteptarilor mele:))) Deci pana la urma totul se reduce la TINE.
Esti doar tu si restul lumii, tu si cautarile tale, tu si sensurile pe care le dai gandurilor, oamenilor, cuvintelor…(UN ETC MIC)

Si pot sa o tin asa zi si noapte, dar…acum am o durere cruda de cap- de la vreme zic unii, de la oboseala zic altii, eu zic ca de la prea multa bataie de cap data unor lucruri ce nu merita- energia e pretioasa si trebuie sa ai grija pe cine si pentru ce o consumi.

Energia noastra e tot ce avem- suntem energie. Asa ca tu copile drag ai grija de ea si nu o mai risipi pe unde nu trebuie;)

Si poate din cauza asta suntem o generatie batrana(pana la urma nu este o concluzie ci doar o umila parere).

incapacitatea de a digera compozitie plastica

Zilele se repeta intr-un ritm alest, fiecare cu specificul sau si cu micile sale detalii carora inconstient le unim punctele. Incercam sa le deslusim atribuind tot felul de elemente ce se leaga subtil de personalitatea noastra neutra pentru constientul nostru.
Eu am legat o casa de mine, si nu cea pe care o port zilnic ca pe o povara in spate ca un melc, ci una palpabila, materiala ce miroase a verde si vechi. Este o casa ce ma asteapta mereu in acelasi loc, si ma priveste cu aceleasi geamuri zambandu-mi cu gratiea unei zane.
Casa mea e in drumul meu spre munca, pe o strada plina cu tei si “palate” transformate in ambasate- reprezentante a diferite state pe care nu am reusit inca sa le vad. In fiecare zi o admir cum ma priveste si mai nou ii multumesc ca si-a tuns sprancenele caci crengile teilor imi iritau mereu vederea.
Stii sentimentul ala in urma caruia ai face ceva mic, mic doar ca sa-l porti mereu cu tine si sa-l admiri tot timpul cu ardoarea unei nopti de vara?
Mie mi se intampla mereu, mai nou cu casa mea ce pare rupta din alt loc de mult disparut:X

-Oare totul e mai mult decat pare?

Dar nu asta e esentialul aici, ci ceea ce nu poti atinge, ce nu poti avea si ce percepi ca fiind al tau doar datorita imaginatiei lipsita de limite. Putem iubi orice, ne atasam de obiecte, animale, opere de arta si uneori de oameni. Facem asta desi cunoastem deznodamantul, stim ca vom fi dezamagiti, deoarece nimeni nu se ridica la nivelul asteptarilor noastre…nici macar noi.

-Cu siguranta

bucati de fum?

Ce imi poti spune despre oamenii care sunt conectati prin fire imaginare si care din cand in cand se gasesc prin mijloace greu de descris prin litere ingramadite?
Dar despre cei care pot purta conversatii de la mari departari fara a folosi mijloace moderne de conectare?
Despre cei ce nu simt stari si nici cuvinte atunci cand sunt langa tine ce imi poti spune?

Da stiu sunt oameni ce nu pot face ceea ce fac oamenii:))) hilar

Ce simti cand eu iti mimez ceea ce simti ?
Poti sa mimezi un cuvant pe care eu il gandesc in momentul in care incerc sa-l formulez printre buze?
Sau acum tot ce faci e sa-ti sincronizezi bataile inimeii cu bataile inimii mele, iar de ganduri si cuvinte ai uitat?

Suntem conectati sau nu? suntem oameni sau nu?
Dansam sau simtim? sau dansam ceea ce simtim?

real sau imaginar

Stii clipa aia in care visezi si totul pare atat de real incat in momentul in care te trezesti nu mai poti face diferenta dintre vis si realitate?
Dar cand treci pe langa o cladire ce-ti sta mereu in drumul tau spre casa si sa te uiti la ea cu stupoare ca exista oameni ce fac o treaba extraordidara si ridica cladiri peste noapte?

Mai stii cand te uitai la Family Guy, si Brian avea momente in care urmarea o trasura minuscula manata de un spiridus?
Sau nu era Brian ci erai tu?

Oare cladirile isi schimba geamurile de fiecare data cand se modifica cerul, sau cerul se modifica de fiecare data cand se schimba geamurile? De ce se chinuie atat oamenii sa schimbe geamuri cand sunt cladiri de ridicat?

Am privit cum pierzi chei si cum iti cumperi blugi cu dungi, cand incercai sa-mi spui ca nu exista linii ci doar cercuri si cum toti ne invartim in cercuri iar din cand in cand cercurile se suprapun si atunci ne indragostim.
Te ascultam cu nesat si te privam cum plateai pentru blugii cu dungi in timp ce te cautai de chei, fara sa-ti spun ca erau pierdute pe undeva pe la Unirea…

jucarii

“Am capul in pioneze” asta raspund cand sunt intrebata ce mai fac. Imi place expresia sau pur si simplu asta simt acum?
Analizez si concluzionez ca ambele:))

Asta imi aminteste de caracterizarea ta…daca te duc intr-un magazin de jucarii si-ti spun sa-ti alegi 3 jucarii, tu o sa stai, o sa calculezi, o sa negociezi cu tine, o sa-ti dai povete, iar intr-un final ajungi la concluzia ca ai nevoie de o papusa, un trenulet si un titirez. Hotarata inaintezi catre rafturi si-ti atrage atentia un ursulet, uiti de ce ai nevoie si mergi pe ceea ce te impresioneaza atunci. In loc sa tii cont de ceea ce iti stabilisei initial acum alegi 3 ursuleti.
Esti fericita de alegere, dar brusc iti atrage atentia un trenulet, lasi ursuletii si fugi la trenulete dintre care iar iti iei 3…si tot asa, ajungand sa devii nehotarata, caci pentru tine nu mai conteaza acum toata analiza facuta initial ci sentimentul necontrolat de moment.

Am ras cand am auzit asta, dar dupa mi’am dat seama ca ai dreptate. Uit de ce am nevoie si ma ghidez dupa ceea ce ma impresioneaza pe moment. Si iar imi fac planuri, iar analizez, iar calculez si in final fac tot ceea ce simt atunci.

Imatur o sa spui, sunt de acord cu tine, e unul dintre motivele pentru care ai capul in pioneze:)))

un degetel

M-am trezit si te-am gasit plangand. Nu am realizat ce se intamplase decat dupa ce ai plecat. Desi nici azi nu stiu de ce ai plecat…a urmat tacerea
Nu stiu daca eu sunt de vina sau visele urate pe care le tot ai, nu stiu daca o sa-mi spui ce s-a intamplat, ce am zis, desi cred ca mai important e ceea ce fac.

Te-am vazut pe strada dar m-ai evitat, ti-ai ascuns privirea printre privirile celor din jur, si nu am stiut daca esti tu sau mi s-a parut.

Am incercat sa-ti scriu si sa-ti spun ce simt, dar nu stiu nici asta, am nevoie de tine ca sa-mi spui ce ar trebui sa simt. Fara tine sunt pierdut si fiecare privire din jur e acuzatoare, fiecare cuvant e o insulta.

Cred ca inca ma gandesc la ce a fost, sau poate ca nu a fost nimic…poate ca ai fost doar in capul meu, ai fost doar pentru mine.

Eu sunt cel care s-a trezit plangand, eu sunt cel care a plecat, eu sunt cel ce nu stie si crede ca stie prea multe…tu esti cel ce a uitat.

cine sunt?

Încerc să zambesc și nu-mi iese. Încerc să privesc la lumea din jurul meu și încerc să înțeleg de ce se comportă așa cum o face, dar nu mai am putere. Tot ce fac e să privesc în gol și să-i evit pe cei ce încearcă să mă privescă, pe cei ce încearcă să mă cunoască.

M-am plictisit să mă comport cum cer regulile sociale, m-am plictisit să încerc să înțeleg, să încerc să fiu ca voi, să fiu ca voi. Mă prefac că nu exiști, pentru mine nu exiști.

Nu înțeleg de ce oamenii nu înțeleg că pe mine nu ma interesează dacă ei trăiesc sau mor, ca nu mă interesează ce fac, ce gandesc, ce simt. M-am săturat să te ascult cum te plangi de viața ta și astepți ca eu să te înțeleg, să te mangai sau să te ajut cu o vorbă, cu un fapt. Vreau să ma lași în pace.

O să vină o zi în care o să te întreb ce faci, o să încerc să te înțeleg și sigur o să reușesc dar nu pot să fac asta în fiecare zi, nu acum. Suntem buni și răi dar îmi place să stau singură și imi e frică de tine.
…………………………………………………………

bucatele

Cunosc atat de putine lucruri despre viata si despre oameni care neincetat te surprind. Suntem magici si plini de mistere, suntem mici dar cum pot afirma asta din moment ce ascundem universul in noi.

Putem sa facem minuni, putem sa zburam dincolo de tot ce cunoastem, ne putem depasi de fiecare data cu putina vointa si ne surprindem continuu de cat de minunati suntem.

Suntem egoisti si invidiosi, vanitosi mergem prin viata de cele mai multe ori urand oamenii care nu ne-au facut nici rau dar nici bine, din simplul motiv ca nu ne-au facut nimic. Nu intelegem de ce nu ne dau atentia cuvenita, doar si eu am universul inchis in mine ca si tine.

Sunt zile in care ma scarbeste tot ce inseamna om, toata minunea asta cu care ne mandrim noi ca si aleasi ai lui Dumnezeu drept intermediari intre El si creatie(asa se zice).

Ne inchidem in vietile noastre mizere uitand sa mai privim in jur si sa-i compatimim pe ceilalti, viata mea e mult prea importanta ca sa-mi mai pese de tine. Sunt prea prins cu ea, prea concentrat sa realizez ce visez ca sa ma mai gandesc la tine, ca sa-mi mai pese de tine, ca sa ma straduiesc sa empatizez- sa incerc sa inteleg ce simti copile.

Prefer sa stau singur. Tu nu existi, nu-mi pasa ca traiesti sau mori. Sau imi pasa dar nu-mi pasa de asta. E mai importantra viata mea, nu incerc sa schimb lumea, nu incerc sa te mangai si sa-ti spun ca o sa treaca sau ca o sa fie bine. Nu ma intereseaza ca plangi, ca suferi, ca te scufunzi in namolul vietii. Eu sunt important si atat, eu si problemele mele.

Cred ca putem atat de multe, putem sa zambim asa de frumos si putem iubi atat de mult. Un gand nu e suficient ca sa faci lumina. Traim pe intuneric de milenii, si din cand in cand cineva mai aprinde cate un chibrit in camera asta intunecata incercand sa ne arate ce avem. Pacat ca totul e doar pentru o clipa.

legaturi

Daca ma intrebi cine sunt nu o sa pot sa-ti raspund pentru ca si eu incerc sa aflu asta. Uit ce-mi place si ce nu-mi place si mereu descopar ca totul trece desi sincer am stiut asta mereu.

Am descoperit ca poate fi eclipsa in fiecare zi si m-a amuzat enorm povestea ta cand ai descoperit si tu asta. M-ai facut sa rad si sa uit de ce e trist, prin lucruri simple pe care le pierdem in complexitatea cu care suntem obisnuiti sa traim.

Iti mai amintesti majoratul meu? o da lasa betia…eu nu am uitat cadoul pe care mi l-ai facut, primul pas catre ce sunt azi:))))) . Am treit betii, am incercat sa spargem nunti, am ras de atatea ori pana am cazut, am vorbit de evolutie, de viata, de vise, am ras de prostia din jur si inca mai facem toate astea, aici e vraja:)))))

Imi place ca mereu vorbesti despre mine cu drag si ma “lauzi” ca sciu poezii…se face liniste, si povestesti de linistea care se lasa in clasa atunci cand eu citeam una dintre poeziile mele …….a da si meditatiile noastre la matematica si violenta de care dadeam dovada atunci cand incercai sa rezolvi un exercitiu:D

Da eram o tocilara ce era pasionata de fizica si literatura, dar ca in orice poveste intra in gasca unor baieti rai:)))) suna amuzant:P

Ne cunoastem de 10 ani, suntem tovarasi de 8 si prieteni buni de 3 ….ajung sa cunosc oamenii greu dar merita asteptarea pentru ca acum esti unul dintre oamenii mei frumosi Panfy:*

………………………………………………………………….
Si pisicile pot iubi