nu imi e dor de lume

Azi stau si citesc, nu ma mai caut pe mine si nu mai caut nimic..azi doar stau si citesc….

Nu-mi e dor de lume, nu-mi e dor de nimic, ci doar stau si citesc…ma simt atat de bine cu frigul de afara si cu faptul ca azi nu mai caut nimic.

Nu ma mai framant noptile incercand sa inteleg lumea si sa inteleg locul meu in ia, ci pur si simplu stau si citesc..de ce sa am nevoie de lumea din jur cand in fiecare carte se ascunde o lume noua ce ma accepta asa cum sunt?

Nu imi e dor de nimic si azi nu astept nimic ci sunt fericita ca am un moment de liniste in care mintea mea nu mai porneste pe drumuri batute si de altii poate in alte colturi de lume.

…………………………………………..

categorii

In anii care curg prin tine ajungi sa cunosti forte multe persoane, importante sau persoane carora nu le acorzi importanta cuvenita(persoane ce fac parte din peisaj) . Pe unele ajungi sa le cunosti, pe altele doar le saluti din cand in cand si fac parte din lista ta de mess la categoria cunostinte, iar altora nici macar nu le acorzi o privire.

Toti avem astfel de categorii mari impartite la randul lor in alte categorii care la randul lor se impart si ele..si tot asa pana cand ajungem sa catalogam fiecare persoana in parte, pe majoritatea fara sa incercam macar sa aflam ceva despre ele spre a ne demonstra ca fac parte din categoria corecta..pur si simplu stim, sau vrem sa credem asta evitand astfel un efort in plus.

Fiecare persoana are o eticheta si cu asta mergem mai departe.Nu o sa justific caci si eu am astfel de categorii, a devenit ceva normal.

Dar vine o zi in care toate categoriile tale sunt date peste cap de o simpla intamplare, de o simpla persoana ce se incapataneaza sa-ti arate ca gresesti si ca ea face parte din cu totul alta categorie.Se intampla sa incluzi la categoria “insignifiant” o persoana atat de frumoasa incat sa te faca sa te gandesti daca nu cumva tu esti cel ce treb sa faca parte din categoria “urat”.

Stiu ca trebuie sa fim organizati in tot ceea ce facem, dar treb sa avem grija cum facem asta caci o greseala de cele mai multe ori poate da peste cap intreg sistemul si ajungem in punctul in care nu mai stim ce categorii avem si pe cine sa includem in ele. Incearca sa afli mai multe despre o persoana inainte de a o include intr-o categorie caci nu poti sti niciodata cum te pot surprinde oamenii, doar se stie ca stabilitatea nu e punctul forte al speciei noastre

sa astepti

Sunt clipe in care uiti ca traiesti, ai doar senzatii ca tot ce se intampla e doar un vis al unui prieten…e mult prea greu sa creezi visul tau…

Sunt minute in care te gandesti la atatea cacaturi incat la finalul zilei nu-ti mai amintesti nici macar de ce te gandeai la ele.

Sunt ore in care te amagesti ca nu te doare nimic, ca esti invincibil iar cei din jur nu te pot atinge…esti deasupra lor.

Sunt zile in care te cauti pe chipurile persoanelor din jur in speranta sa capeti si tu putina speranta sa traiesti.

Intregi saptamani pui la cale un plan care niciodata nu-ti va iesi, desi cu tot sufletul tau crezi ca e cel mai tare.

Lunile trec pe langa tine si speri ca dragostea va bate si la usa ta…vrei sa faci si tu parte dintre cei norocosi la usa carora a batut.

Trec ani si inca te gandesti la acele clipe in care nu te gandeai la nimic, trec ani si te gandesti la ce te-ai gandit si ce ai realizat din ce ai gandit…trec ani si te gandesti sa nu te mai gandesti…

Stau pe un peron si astept! e peronul meu unde nimeni nu stie ce asteapta – sa astepti orice, sa astepti oricat -

haos

Lumea in care traim este atat de complexa si atat de fascinanta,intr’un fel sau altul seamana cu creierul uman…am creato dupa chipul si asemanarea noastra.Vorbim aici nu de ceea ce a creat natura ci pur si simplu de lumea umana in care ne scufundam in fiecare zi si noapte.Sunt atatea lucruri care te irita si atatea care iti dau speranta ca inca mai avem o sansa de scapare.Sansele apar rar dar sigur sunt acolo doar sa le putem observa si atige,chemandu’ne mut spre a deschide ochii lipiti cu mucusul scarbos pe care’l reprezinta mizeria noastra.Facem alegeri simple pentru ca ne este teama sa ne aruncam in necunoscut,alegeri simple care ne fac rau pentru ca nu suntem capabili sa ne luptam cu partea noastra care ne indruma spre alegeri bonlave si letale in timp.Ne multumim sa facem rau,ne multumin sa aruncam cu pietre si sa mizam totul pe razbunari lipsite de sens pentru ca e mai usor decat sa incerci sa vezi partea plina a paharului.Ca maimutele ne luam unul dupa altul,incercand sa imitam ceva ce ne este peste puteri ,de cele mai multe ori, sa intelegem.
De curand am citit Maretele Maimute de Will Self si m’a facut sa ma gandesc la o alta fata a evolutiei..nu la alt titp de evolutie pentru specia umana ci la aceea a altei specii.Aici noi suntem primatele si cimpanzeii ne iau locul in varful piraminei evolutiei.Cartea e interesanta,dar desi alta specie evolueaza,lumea e tot scaldata in intunerici,nu se schimba cu nimic-privind aici per ansamblu-doar practicile,stilul de comunicare si alte detalii de genul asta difera fata de ceea ce inseamna o societate a oamenilor.Dar in linii mari e aceiasi,cu violenta sa,cu rautatea sa,cu cruzimea sa…si alte mici nimicuri de genul asta.E o carte ce merita citita,pe mine m’a impresionat dar si dezgustat,pentru ca stai si te gandesti ca in final natura isi joaca propriile carti indiferent de ce specie e vorba.Pote cartea asta intr-un fel sau altul incearca sa ne mai ia din povara distrugerii noastre,dand vina pe altcineva mult mai mare decat noi.
Terra mediul propice pentru dezvoltarea vietii si locul perfect pentru dezvoltarea unei vieti inteligente…noi am castigat marele loz,si poate din cauza asta tot repetam ca “viata e de cacat”.
…………………………….
si pisicile pot iubi

impotenti

Sunt atatea lucruri pe care le poti face,sunt afatea persoane ce poti fi dar de fiecare data te opresti in locul in care te simti comod,pe chipul persoanei care te vede mai frumos decat te poti vedea tu vreodata.Ne simtim complexati de ceea ce suntem,ne simtim frustrati de adevarurile care ni se arata si incercam sa scapam proiectand nemulltumiri pe chipurile celor din jur.Ajungem sa ne iubim si sa scuipam venin in jur crezand ca lumea e de cacat nu noi,incapabili sa ne vedem defectele,sa ne facem o mica autocritica din cand in cand.Nu reusim sa depasim momentul,il luam cu noi sa ne chinuie in fiecare moment al zilei..al vietii,pentru ca nu suntem capabili sa renuntam si sa privim mai departe de problemele noastra.Daca nu avem una ne facem sigur mai multe,nemultumirile curg ca picaturile de ploaie si ne subjuga in aroma lor de indisciplina.Printre atatea cacaturi cu care ne inconjuram ajunge sa ne fie imposibil sa vedem ce e frumos,sa apreciem ca avem prieteni si sa ne consideram speciali ca suntem iubiti.Ne ingropam in munca doar in speranta ca o sa reusim sa ne ascundem de tot ce este important in viata,pentru ca nu reusim sa intelegem ce este important si suntem incapabili sa cautam frumusetea pe chipul oamenilor de langa noi.Devenim tristi si irascibili,continuu in garda pentru ca dusmanul e peste tot,ajungem sa luam o replica de multumire ca pe un afront ce in capul nostru are mai mult sens decat recunostinta…”e imposibil ca cineva sa-mi multumeasca sincer,isi bate joc de mine…”si dupa ceva momente te gandesti ca vrea ceva de la tine,ceva ce tu nu ai dar pe care ai vrea sa’l ai si persoana meschina ti’o scoate in fata.Devine o nebunie,devine nervozitate greu de respirat si pur si simplu iti limitezi orizonturile la nevoile tale iar lume intreaga iti arata impotenta ta.E atat de simplu sa te pierzi in aroganta si in egoizm.
E atat de usor sa nu mai fii tu.

in timp

Timpul trece si lasa urme ca altceva mai bun nu stie sa faca.Te prinde ca un sarpe si tu trebuie sa te lupti pentru supravietuire,scapi dar urmele raman adanc in fiinta ta.Timpul are atatea fete,atatea voci ce te fac fericit sau te chinuie neincetat,poate doar somnul te mai poate salva.In timp inveti sa pierzi,inveti ce simti,descoperi fericirea si tristetea absoluta..te descoperi pe tine;si sunt atatea zicale referitoare la timp…
Azi ai plecat si tot timpul e vinovat,azi esti departe si incep deja sa numar zilele in avans pentru cand te vei intoarce.Timpul iti ia atatea dar iti si ofera pe masura..doar cu rabdare si in timp.Ceasul ala din perete ce nu se mai opreste..avem minute ce dorim sa treaca’n zbor si secunde ce dorim sa dureze pe vecie.Avem dorinte ce ne ating sufletul si se materializeza in timp sau care dispar uitate de timp.
……………………
Am inceput aiurea,aici era vorba de tine care ai plecat in Anglia,si o sa’mi lipsesti femeie,era vorba de timpul petrecut cu tine si de timpul uitat de care ne vom aminti in timp.Timpul vindeca tot dar nu o sa ma vindece de tine.

si pisicile pot iubi:D

depasiri

A fost o saptamana plina,plina de viata si plina de tine..am vazut locuri noi,locuri vechi,locuri de mult vizitate acum cu persoane noi:P.Inveti ce e frumos in timp ce vezi frumosul,pana atunci pur si simplu uiti de ce si pentru ce,uiti ca exista locuri frumoase si mai ales uiti ca poti sa descoperi persoane frumoase;desi iti repeti contrariul non-stop.

A fost frumos si inca e frumos,inchid ochii si retraiesc tot fara sa am nevoie de un stimul extern pentru asta…revad locuri,traiesc senzatii simt arome..si inca aud falfaitul aripilor ce se plimbau pe deasupra copacilor,era liniste.Sambata o zi cu tine,sambata o zi cu noi,sambata o zi pe munte cu bicicleta-o zi de panica pentru mine,o teama ce o tin ascunsa ca sa nu te sperii si pe tine.Ajungem la Babele,e frumos,e ceata si mai ales e atat de sus,suntem deasupra norilor,in varful lumii-de aici incepe coborarea spre Sinaia.Am urcat cu telecabina caci is prea lenesa si mult prea leguma ca sa ma descurc cu urcatul pe bicicleta,conditia mea fizica e de acord cu mine.In telecabina sunt gaste,atat de multe incat te impiedica sa te bucuri de tacerea muntilor,inca nu au invatat ca nu trebuie sa vorbesti ca sa transmiti ce simti,inca nu au invatat ca linistea transmite atatea…E ceata dar nu imi e teama,cred,facem ultimele pregatiri,ne bucuram de peisaj si ca am scapat de gaste,un schimb rapid de replici de indignare pentru mizeria din jur si pornim…spre Sinaia,calare pe biciclete,doar noi si viata ascunsa in tacere.

Sunt panica,drumul e plin de pietre,si in acelas timp linistita pentru ca nu e atat de greu pe cat ma asteptam,cobor si cobor lasand in spate tot ce ma tinea acum ceva timp pe loc.Am scapat si ma simt bine,incerc sa te ajung caci tu ai mai fost,incerc dar nu reusesc caci ma opresc pietrele atat de mari,obstacole tacute.Iau pauze dese si scurte ca sa-mi recapat respiratia caci merg cu ea oprita din nu stiu ce motiv…E atat de liniste incat auzim bataile aripilor unei pasari ratacite,atat de liniste incat te aud respirand..aud cum imi bate inima de fiecare data cand dam peste o masina uriasa ce se indreapta spre Babele…pitiponci si pitipoance-dam de ei si aici,nu mai exista scapare

Ma declar incepatoare la mersul pe bicicleta,ma declar incepatoare la senzati de orice fel,dar si curajoasa pentru ca am vrut si am putut in stilul meu sa o fac.Recomand asta,eu una vreau sa mai fac inca o data..desi is panica,desi sptiu ca o sa obosesc ingrozitor si or sa ma doara toate.Exiata lucruri ce merita,si pntru ele merita sa faci atatea-chiar sa risti sa fii ranit..sunt inca entuziasmata de ziua de sambata,si din cauza asta scriu aici….putem sa facem atatea si doar noi suntem obstacolul ce trebuie depasit;)

……………………………..

si pisicile pot iubi

lucrari neterminate

Ma pregatesc de culcare,ma schimb in pijamalele atat de imbibate de mizeria trupului meu dar fara sa dau importanta ma ascund sub paturi in singurul castel pe care imi permit sa mi-l construiesc si in care ma simt in siguranta.Un vis ciudat pune stapanire pe intreaga mea fiinta si ma trimite spre taramuri necunoscute nici macar de mintea mea.Se facea ca pluteam printer nori calare pe un balaur urias si deodata el dispare si eu alunec in decunoscut spre intinsul taram al mizeriei,un gol ciudat imi umble stomacul si imi da senzatia de sufocare creindu-mi teama.In caderea mea cu disperare chem balaurul sa ma salveze dar el se facuse nevazut,degeaba incerc sa invat sa zbor ca nu imi pot stapani nici macar starea de greata pe care mi-o creaza caderea.Ma trezesc intr-o albie mizerabila de porci plina de excremente si de ramasite umane,mirosul ce ma inteapa pana in adancul sufletului si care ma face sa vars pana cand uit sa mai respir.Ma chinui sa ma ridic din propria mizerie stoarsa din trupul meu,incerc sa nu dau importanta durerii cauzata de cadere pe care nu trupul ci fiinta mea o simte,totul pare atat de real,atat de inspaimantator,incerc ametit sa strig dupa ajutor dar nu reusesc sa deschid gura pentru ca inca incerc sa mai respir.In cele din urma reusesc dar tipatul meu e ca un scheunat de javra spanzurata,sunet ce aduce intunericul crunt,doar un mic bec uitat aprins de cineva sta parca martor.Un bec,un strop de lumina care sa ma ajute sa vad zgomotul ce incepe sa ma impresoare,plin de greata ma intorc sa vad de unde vine sunetul ala scarbos,dar o ceata de porci negri si infometati imi explica ce se intampla.Ma inconjoara si formeaza un cerc ce sa strange incet incet in jurul prazii,cu ochii lor rosii ma anunta ca eu o sa fiu particula de pe ratul lor scorojit si plin de alte particule ca si mine.Cercul se trange agresiv de repede si porcii guitand si amenintand imi dau de stire ca nu am scapare,balele lor curg ca o amenintare ce se va materialize in scurt timp.Ingrozit cer ajutor dar becul pitit nu are ce face,el e doar un martor al neputintei mele,tip si porcii tipa cu mine,tip si latul de porci se strange in jurul meu,nu am cum sa scap desi lupt in nestire ..m-am resemnat.Porcii se arunca asupra mea parca sincronizati,iar ceasul lor ce anunta ora cinei bate pentru toti odata,iar pentru mine definitiv.

Ma trezesc asudat,o alta dovada a trairilor mele imprimata pe pijama si asa plina de atatea mizerii,o alta urma ce nu imi va da iar pace toata noaptea si ma va manca de viu pana dimineata.

……………………………………………

Imi place sa scriu si asta e o mica urma a timpului meu liber,a trairilor ingrozitoare ce sugruma lumea,inca o lucrare neterminata ca atatea lucruri pe care nu reusesti sa le dai de cap :p

Si pisicile pot iubi

imi place cum esti

In cei 23 de ani am descoperit ca e foarte important sa nu uiti ce ai fost si sa compari cu ce ai devenit.Sunt lucruri in tine ce nu se vor schimba niciodata,sunt baza a ceea ce esti exact cum sunt si oameni din jurul tau ce te reprezinta si te vezi in ei ca intr-o oglinda a trecutului,oameni ce iti amintesc ce ai fost si ce ai devenit.Daca memoria nu te ajuta ei sunt langa tine sa-ti aminteasca,sunt langa tine sau in tine adanc inradacinati in ceea ce esti tu..devin parte din tine ca amintirile.

Daca un om isi poate lasa amprenta asupra ta in putin timp,incerc sa-mi imaginez ce efect are un om care a stat langa tine timp de 17 ani,un om ce a fost martor intregii tare metamorfoze.E uimitor cum cineva te poate suporta atata timp,cum te poate face sa treci prin atatea stari,cum desi iti stie trecutul si iti cunoaste toate cacaturile tot te vede frumos,tot te iubeste asa cum esti tu si iti sta alaturi indiferent de moment.

Nu stiu ce sa scriu despre tine,pentru ca sunt atatea de zis,pantru ca am atatea amintiri frumoase si cuvinte grele ce m’au marcat in timp,pentru ca ai fost cu mine de cand ma stiu..nu mai stiu nimic.

Imi amintesc prima noastra poezie scrisa in clasa a 4-a,cand ne opream in drum spre casa ca sa mai petrecem ceva timp impreuna si sa compunem despre un motanel sau despre un ceas ce bate tica tica.Imi amintesc incercarea noastra de a scrie o carte de povesti,jumatate eu-jumatate tu,o carte ce nu a fost niciodata terminata,dar care pentru noi era totul atunci si ne facea atat de fericite.Ne bucuram de lucrurile mici,si azi ma faci sa ma bucur de ele cu energia ta dispersata haotic..imi place cum o imprastii si imi place ca inca mai poti sa faci asta.

Imi place ca ma lasi sa plang langa tine cand iti e greu,imi place ca pot sa fac glume proaste fara sa te superi,imi place ca imi dai sfaturi desi in trecut eu iti dadeam tie,imi place ca ai crescut langa mine si eu langa tine,imi place ca ne ajutam in liceu,ca ne sustineam in facultate- desi eram departe-,imi place ca ma faci sa rad,imi place ca ma faci sa simt,imi place cand te agiti toata pentru un mic nimic-imi place ca pentru tine totul conteaza si nu ma faci sa ma simt o ciudata ca simt atat,ca sufar atat,ca iubesc atat,ca sunt cum sunt.Imi place cum suntem Diana-omul meu frumos…cand cineva nu poate sa’ti vada adevarata frumusete,mai bine sa nu te vada deloc .

……………………………………………….

si pisicile pot iubi

puterea cuvintelor

Oamenii te fac sa te simti bine,oamenii importanti te fac sa te simti special iar cuvintele lor creaza vraja de care ai nevoie in momentul respectiv.O alta frumusete o reprezinta cuvintele lor de mangaiere si imbarbatare,cuvinte ce cu furie le cauti la oamenii din jur dar care nu sunt capabili sa ti le dea.

Era o zi de toamna si singurul lucru pe care’l simteam atunci era tristetea si disperarea pe care o lasa in urma doar dezamagirea.Caci sa fim seriosi de cate ori nu suntem dezamagiti in viata asta albmurdara,de cate ori nu incercam sa evadam fara reusita si de cate ori nu ne dam cu capul de ziduri atunci cand credem ca am invatat sa zburam?

Era atat de frig in baruletul nostru,atat de trist si atat de frumos afara unde totul parca incremenise pentru discutia noastra.Nu te cunosteam de mult dar tot ce vorbeam parca era scris de foarte mult timp,acum era doar momentul sa recitim si sa adaugam noi randuri…Si acum recitesc acele randuri dar tot ce imi suna in cap sunt acele cuvinte care mi’au asigurat somnul pentru o perioada lunga de timp.”La sfarsitul zilei,cand tragi linia conteaza unde esti si cu cine esti.Eu sunt cu tine,toti suntem cu tine iar el e singur…”Nu voi uita cuvintele tale cum nici pe tine nu te voi uita,am reusit sa trec peste datorita cuvintelor si azi mereu trag linii si fac socoteli si ia ghici tu esti inca acolo .Esti una din frumusetile mele adevarate Ana si orice frumusete este o comoara.

………………………………………………………

si pisicile pot iubi