“Am capul in pioneze” asta raspund cand sunt intrebata ce mai fac. Imi place expresia sau pur si simplu asta simt acum?
Analizez si concluzionez ca ambele:))
Asta imi aminteste de caracterizarea ta…daca te duc intr-un magazin de jucarii si-ti spun sa-ti alegi 3 jucarii, tu o sa stai, o sa calculezi, o sa negociezi cu tine, o sa-ti dai povete, iar intr-un final ajungi la concluzia ca ai nevoie de o papusa, un trenulet si un titirez. Hotarata inaintezi catre rafturi si-ti atrage atentia un ursulet, uiti de ce ai nevoie si mergi pe ceea ce te impresioneaza atunci. In loc sa tii cont de ceea ce iti stabilisei initial acum alegi 3 ursuleti.
Esti fericita de alegere, dar brusc iti atrage atentia un trenulet, lasi ursuletii si fugi la trenulete dintre care iar iti iei 3…si tot asa, ajungand sa devii nehotarata, caci pentru tine nu mai conteaza acum toata analiza facuta initial ci sentimentul necontrolat de moment.
Am ras cand am auzit asta, dar dupa mi’am dat seama ca ai dreptate. Uit de ce am nevoie si ma ghidez dupa ceea ce ma impresioneaza pe moment. Si iar imi fac planuri, iar analizez, iar calculez si in final fac tot ceea ce simt atunci.
Imatur o sa spui, sunt de acord cu tine, e unul dintre motivele pentru care ai capul in pioneze:)))
