………………………………….
Si pisicile pot iubi, dar in stilul lor platonic.

Cineva imi spunea acum ceva timp ca un om cu adevarat puternic e cel ce zambeste si ofera caldura indiferent cat de mult sufera in interior.
Si da, are dreptate. Desi multi ar spune ca asta inseamna sa te prefaci.
Dar aici ei nu au dreptate…am mai spus candva- o minciuna devine adevar in momentul in care tu ajungi sa iti crezi propria minciuna. Asa se intampla cu tot, plus ca nu trebuie sa faci parada cu siferinta ta- starile se transmit, energiile se transmit- te rog nu uita asta si nu mai arunca cu stari.

Sunt lucruri pe care le inveti doar in momentul in care treci prin ele, ca un copil ce descopera lumea si inca nu are clar definite conceptele de rau si bine. Dar nu e nimic, fix din cauza asta exista “experimentul”.

Oare cum e sa mergi pe o singura idee? Oare cum unii pot sa faca asta fara sa creeze legaturi si treceri rapide de la o idee la alta? Oare de ce nu poti intelege ce zic acum?
Si zic da! suntem diferiti, intelegem lucrurile diferit, vedem lumea diferit- e minunat.

Am descoperit de curand ca sunt o persoana a monologului:) imi place ideea, imi place sa intreb si sa-mi dau raspunsuri multiple, iar in acelasi timp sunt fericita ca mi se raspunde pe masura asteptarilor mele:))) Deci pana la urma totul se reduce la TINE.
Esti doar tu si restul lumii, tu si cautarile tale, tu si sensurile pe care le dai gandurilor, oamenilor, cuvintelor…(UN ETC MIC)

Si pot sa o tin asa zi si noapte, dar…acum am o durere cruda de cap- de la vreme zic unii, de la oboseala zic altii, eu zic ca de la prea multa bataie de cap data unor lucruri ce nu merita- energia e pretioasa si trebuie sa ai grija pe cine si pentru ce o consumi.

Energia noastra e tot ce avem- suntem energie. Asa ca tu copile drag ai grija de ea si nu o mai risipi pe unde nu trebuie;)

Si poate din cauza asta suntem o generatie batrana(pana la urma nu este o concluzie ci doar o umila parere).

-Oare totul e mai mult decat pare?

Dar nu asta e esentialul aici, ci ceea ce nu poti atinge, ce nu poti avea si ce percepi ca fiind al tau doar datorita imaginatiei lipsita de limite. Putem iubi orice, ne atasam de obiecte, animale, opere de arta si uneori de oameni. Facem asta desi cunoastem deznodamantul, stim ca vom fi dezamagiti, deoarece nimeni nu se ridica la nivelul asteptarilor noastre…nici macar noi.

-Cu siguranta

Da stiu sunt oameni ce nu pot face ceea ce fac oamenii:))) hilar

Ce simti cand eu iti mimez ceea ce simti ?
Poti sa mimezi un cuvant pe care eu il gandesc in momentul in care incerc sa-l formulez printre buze?
Sau acum tot ce faci e sa-ti sincronizezi bataile inimeii cu bataile inimii mele, iar de ganduri si cuvinte ai uitat?

Suntem conectati sau nu? suntem oameni sau nu?
Dansam sau simtim? sau dansam ceea ce simtim?

Mai stii cand te uitai la Family Guy, si Brian avea momente in care urmarea o trasura minuscula manata de un spiridus?
Sau nu era Brian ci erai tu?

Oare cladirile isi schimba geamurile de fiecare data cand se modifica cerul, sau cerul se modifica de fiecare data cand se schimba geamurile? De ce se chinuie atat oamenii sa schimbe geamuri cand sunt cladiri de ridicat?

Am privit cum pierzi chei si cum iti cumperi blugi cu dungi, cand incercai sa-mi spui ca nu exista linii ci doar cercuri si cum toti ne invartim in cercuri iar din cand in cand cercurile se suprapun si atunci ne indragostim.
Te ascultam cu nesat si te privam cum plateai pentru blugii cu dungi in timp ce te cautai de chei, fara sa-ti spun ca erau pierdute pe undeva pe la Unirea…

Asta imi aminteste de caracterizarea ta…daca te duc intr-un magazin de jucarii si-ti spun sa-ti alegi 3 jucarii, tu o sa stai, o sa calculezi, o sa negociezi cu tine, o sa-ti dai povete, iar intr-un final ajungi la concluzia ca ai nevoie de o papusa, un trenulet si un titirez. Hotarata inaintezi catre rafturi si-ti atrage atentia un ursulet, uiti de ce ai nevoie si mergi pe ceea ce te impresioneaza atunci. In loc sa tii cont de ceea ce iti stabilisei initial acum alegi 3 ursuleti.
Esti fericita de alegere, dar brusc iti atrage atentia un trenulet, lasi ursuletii si fugi la trenulete dintre care iar iti iei 3…si tot asa, ajungand sa devii nehotarata, caci pentru tine nu mai conteaza acum toata analiza facuta initial ci sentimentul necontrolat de moment.

Am ras cand am auzit asta, dar dupa mi’am dat seama ca ai dreptate. Uit de ce am nevoie si ma ghidez dupa ceea ce ma impresioneaza pe moment. Si iar imi fac planuri, iar analizez, iar calculez si in final fac tot ceea ce simt atunci.

Imatur o sa spui, sunt de acord cu tine, e unul dintre motivele pentru care ai capul in pioneze:)))

Te-am vazut pe strada dar m-ai evitat, ti-ai ascuns privirea printre privirile celor din jur, si nu am stiut daca esti tu sau mi s-a parut.

Am incercat sa-ti scriu si sa-ti spun ce simt, dar nu stiu nici asta, am nevoie de tine ca sa-mi spui ce ar trebui sa simt. Fara tine sunt pierdut si fiecare privire din jur e acuzatoare, fiecare cuvant e o insulta.

Cred ca inca ma gandesc la ce a fost, sau poate ca nu a fost nimic…poate ca ai fost doar in capul meu, ai fost doar pentru mine.

Eu sunt cel care s-a trezit plangand, eu sunt cel care a plecat, eu sunt cel ce nu stie si crede ca stie prea multe…tu esti cel ce a uitat.

M-am plictisit să mă comport cum cer regulile sociale, m-am plictisit să încerc să înțeleg, să încerc să fiu ca voi, să fiu ca voi. Mă prefac că nu exiști, pentru mine nu exiști.

Nu înțeleg de ce oamenii nu înțeleg că pe mine nu ma interesează dacă ei trăiesc sau mor, ca nu mă interesează ce fac, ce gandesc, ce simt. M-am săturat să te ascult cum te plangi de viața ta și astepți ca eu să te înțeleg, să te mangai sau să te ajut cu o vorbă, cu un fapt. Vreau să ma lași în pace.

O să vină o zi în care o să te întreb ce faci, o să încerc să te înțeleg și sigur o să reușesc dar nu pot să fac asta în fiecare zi, nu acum. Suntem buni și răi dar îmi place să stau singură și imi e frică de tine.
…………………………………………………………

Putem sa facem minuni, putem sa zburam dincolo de tot ce cunoastem, ne putem depasi de fiecare data cu putina vointa si ne surprindem continuu de cat de minunati suntem.

Suntem egoisti si invidiosi, vanitosi mergem prin viata de cele mai multe ori urand oamenii care nu ne-au facut nici rau dar nici bine, din simplul motiv ca nu ne-au facut nimic. Nu intelegem de ce nu ne dau atentia cuvenita, doar si eu am universul inchis in mine ca si tine.

Sunt zile in care ma scarbeste tot ce inseamna om, toata minunea asta cu care ne mandrim noi ca si aleasi ai lui Dumnezeu drept intermediari intre El si creatie(asa se zice).

Ne inchidem in vietile noastre mizere uitand sa mai privim in jur si sa-i compatimim pe ceilalti, viata mea e mult prea importanta ca sa-mi mai pese de tine. Sunt prea prins cu ea, prea concentrat sa realizez ce visez ca sa ma mai gandesc la tine, ca sa-mi mai pese de tine, ca sa ma straduiesc sa empatizez- sa incerc sa inteleg ce simti copile.

Prefer sa stau singur. Tu nu existi, nu-mi pasa ca traiesti sau mori. Sau imi pasa dar nu-mi pasa de asta. E mai importantra viata mea, nu incerc sa schimb lumea, nu incerc sa te mangai si sa-ti spun ca o sa treaca sau ca o sa fie bine. Nu ma intereseaza ca plangi, ca suferi, ca te scufunzi in namolul vietii. Eu sunt important si atat, eu si problemele mele.

Cred ca putem atat de multe, putem sa zambim asa de frumos si putem iubi atat de mult. Un gand nu e suficient ca sa faci lumina. Traim pe intuneric de milenii, si din cand in cand cineva mai aprinde cate un chibrit in camera asta intunecata incercand sa ne arate ce avem. Pacat ca totul e doar pentru o clipa.

Am descoperit ca poate fi eclipsa in fiecare zi si m-a amuzat enorm povestea ta cand ai descoperit si tu asta. M-ai facut sa rad si sa uit de ce e trist, prin lucruri simple pe care le pierdem in complexitatea cu care suntem obisnuiti sa traim.

Iti mai amintesti majoratul meu? o da lasa betia…eu nu am uitat cadoul pe care mi l-ai facut, primul pas catre ce sunt azi:))))) . Am treit betii, am incercat sa spargem nunti, am ras de atatea ori pana am cazut, am vorbit de evolutie, de viata, de vise, am ras de prostia din jur si inca mai facem toate astea, aici e vraja:)))))

Imi place ca mereu vorbesti despre mine cu drag si ma “lauzi” ca sciu poezii…se face liniste, si povestesti de linistea care se lasa in clasa atunci cand eu citeam una dintre poeziile mele …….a da si meditatiile noastre la matematica si violenta de care dadeam dovada atunci cand incercai sa rezolvi un exercitiu:D

Da eram o tocilara ce era pasionata de fizica si literatura, dar ca in orice poveste intra in gasca unor baieti rai:)))) suna amuzant:P

Ne cunoastem de 10 ani, suntem tovarasi de 8 si prieteni buni de 3 ….ajung sa cunosc oamenii greu dar merita asteptarea pentru ca acum esti unul dintre oamenii mei frumosi Panfy:*

………………………………………………………………….
Si pisicile pot iubi